ODETTE BOTA

Dorule.....lumină lină.....

Când te farmec în alcov
Presez visul în hrisov,
Dar mi te ascunzi în vene
Cu parfum de sânziene
Şi cu smirnă din Olimp,
Arzând dorul peste timp.
Tu îmi eşti sclipiri de stele....
Aura tristeţii mele,
Ger, uimire, jar şi floare,
Închisoare de petale.
Fără tine, cred c-aş fi
strat de frunze ruginii.
Când tăcerile mă dor,
Cadă îngerii din zbor!
Ştiu, au trupul gata frânt-
Aripi grele de pământ.
Naşte-mă din lut şi apă,
Doar din mine te adapă,
Că-ţi sunt vas cu apă vie,
Sânziană din câmpie,
Lujer de lumină lină,
O vestală....Messalină!
În ninsoare te alint,
Aromită de colind.
Să nu-mi fii iarnă stelară...
Doar surâs de primăvară!
Vara-n holde să mă pierzi
Şi cu maci să mă dezmierzi,
Toamna, cu văzduh şi ape
Pat de humă să ne sape,
Să rodim iubire nouă
Şi curată ca o rouă!